Camera lui Adrienne

-Maine la prima ora mergem la psiholog , ai inteles?Acum inchide ochii!*spun punandu-i pe ochi o compresa*

*In timp ce inchideam ochii vedeam tot felul de umbre pe pereti... Un somn adanc m-a luat prin surprindere... Simteam ca ma poseda cineva. Nu ma mai puteam trezi.*
- Adrienneee!! *Se auzi o voce, dar nu am putut recunoaste a cui e.*

*Vad ca Adrienne a adormit si ma asez la tv, uitandu-ma linistita*.

*Ceva ma tragea de pe pat... Se facea tot mai cald... Se auzeau o gramada de voci... O gramada de umbre se adunau in jurul meu... Maini scheletice ieseau din pereti... Iar din TV, ceva o lovi pe Ali. Acum toata camera era plina de sange si de feţe suparate... manioase. Nu mai eram in camera din campus... Totul se schimba...*

*Ma intorc spre Adreienne si vad ca se agita*.
gand:Are cosmaruri...
*Ma duc spre ea si incerc sa o trezesc*
-Adreienne!Adrienne...trezeste-te!

*Simteam cum ceva ma atinge... Niste maini calde... Dar totul era in ceata, nu mai vedeam nimic... pe nimeni. Doar auzeam voci... Unele furioase, alta ma tot striga... Era Ali... O recunosteam. Dar nu puteam face nimic... Eram paralizata. Pana cand o lumina orbitoare veni de nicaieri. Ceva nu era bine...*

*Intru in camera lui Adrienne si incep sa cotrobai prin dulapurile de haine, scotand mai multe haine*.

*Intru in urma ei si vad ca imi umbla in dulap.*
- Ahmm... De ce imi umbli prin dulap?


ooc: Musafir nesimtit! Rusine Dinu Patriciu!

-Ti-am scos mai multe haine...tu alegi cu ce sa te imbraci....*spun aratand spre mormanul de haine de pe jos*.

ooc:Multumesc!) Credeam ca dupa ce deja fac asta in realitate , te-ai obisnuit deja, dar se pare ca nu.

*Iau un hanorac cu imprimeu Iron Maiden, niste blugi negri si ma duc la baie sa fac un dus. Am observat o rana in forma de cruce inversa, dar nu am bagat in seama pentru m-am zgariat de mai multe ori si nu putea sa fie intentionata. Dupa 10 minute, am iesit din baie, gata de plecare.*

*Ies din camera si ma indrept spre statia de autobuz*

*Deschid usa si o las pe Ali sa intre, apoi scot cutia de sub pat si incerc sa o deschid cu cheia.*

*Intru in camera si ma asez pe scaun*

gand: De ce nu se deschide tampenia asta? Ce cheie ii mai trebuie? *Dar dupa un minut, in sfarsit se deschide. In interior era o scrisoare si un medalion din argint.*
" Nu te voi uita niciodata. S. " *Scria pe scrisoare.*
- S. ? *Zic confuza.*

Ichigo astepta in fata usii.
*Gand:oare o sa imi deschida si mie?*

- S ?*intreb confuza*

Ichigo se sprijina de perete si se uita atent la usa.
*Gand:Ce usa ciudata...*

*Ma uit mai atenta la medalion, si vad ca are o fotografie.*
- Cine sunt tipii astia? *Si ii arat poza lui Ali.*

*Ma uit atenta la fotografie*.
-Cel din stanga e fostul director al universitatii...*spun putin surprinsa*

Ichigo se pune in maini in fata usii si face ridicari in maini.
*Gand:1,2,3,4,5,6,7,8,9*

- Si femeia de langa el? Apropo... Cum il chema pe fostul director?

Ichigo sare in picioare si bate la usa.
-AM venit sa va hacui!!!

-Staii...*spun nemiscata*.Sunt eu singura care aude un mormait de pe hol?*intreb confuza*

*Aud ciocanitul si bag medalionul in buzunarul hanoracului.*
- Ascunde fotografia si scrisoarea.

*Iau fotografia si scrisoarea si le arunc sub pat, apoi ma duc la usa si o deschid*.