- Cineva e atacat. Trebuie sa il salvam! *Zic incepand sa ma indrept spre locul de unde s-a auzit tipatul. Dupa cativa pasi, am inceput sa prind ritmul si am putut sa alerg, fara ca durerea de la picior sa ma opreasca. Vroiam sa il salvez pe bietul om care putea fi omorat din clipa in clipa. Uitandu-ma in urma, nu mai vedeam nimic, nici pe Ali, nici campusul. Doar umbrele intunericului. Dupa cateva secunde de ezitare, am inceput din nou sa alerg. Dar pur si simplu nu se mai auzea nimic. Tacerea era apasatoare, mai ales cand stii ca un lup sau chiar mai multi pot sa te atace in orice moment, sau chiar sa dai de un cadavru mutilat si desfigurat. Nemaiputand de frig, am cazut la pamant. Credeam ca voi auzi un alt tipat, dar nu s-a intamplat nimic. Nu mai stiam unde sunt. Harta era la Ali. Nu ma puteam orienta. Trebuia sa accept faptul ca m-am ratacit, si nici macar Ali nu ma putea gasi. Nu acum. In timp ce toate ideile imi treceau prin cap... S-a auzit o soapta... in spatele meu. Am tresarit, m-am uitat in spate, dar nu era nimeni. Am inceput sa cred ca era doar imaginatia mea. Poate doar mi s-a parut. Dar a fost asa... Un alt marait, acum mult mai apropiat, se auzi dintre tufisuri. Speriata, am inceput sa alerg din nou, indiferent de directie. Acum rataceam prin padure in speranta ca voi iesi din ea.*