Clubul de muzica

*Am primit in urma cu ceva timp un ordin de la profesorul de muzica al campusului sa reamenajez camera de repetitii pentru spectacole.Cu cheie micuta primita de la profesor in buzunar si cu Kuppuru pe urmele mele, merg putin dezorientata pe hol.Aria aceasta a cladirii parea nefolosita, pentru ca peste tot erau panze de paianjen si un strat gros de praf.Gasesc o sala cu usa din lemn si o placuta ruginita pe ea.O descuit si raman surprinsa.Intreaga camera, chiar daca nu intra nici o raza de soare si aerul era innecacios si mirosea destul de ciudat, instrumentele erau neatinse decat de vreme si in perfecta stare.
-Yoshi, la treaba Kuppuru!*spun cu entuziasm si in acelasi timp in soapta*
*Deschid larg geamurile si rup draperiile vechi si murdare, facandu-le carpe de praf.Incep sa sterg tot praful din camera si sa dau cu mopul pe podea.Incetul cu incetul, camera incepea sa arate bine.Fac tabla luna , aranjez toate lucrurile pe dulapuri si arunc lucrurile nefolositoare.In final, sterg cu grija fiecare instrument ca nu cumva sa stric ceva, iar acum pe fereastra intra o lumina puternica facand sala sa straluceasca si mirosul de irisi si trandafiri din gradina scolii impanzea locul.*
-Buna treaba Kuppuru!Mi-ai fost de mare ajutor!*zambesc pisicutei care imi raspunde cu o miscare a cozii imitand stergerea prafului de pe suprafata pianului*

Spoiler:

-Sa mergem, Kuppuru!Ne-am facut treaba!*ies fara zgomot din camera, o incui si imi continui drumul prin scoala*

~ ajung in fata usii ~
- Asta trebuie sa fie. ~ iau cheia si descui usa. intru ~
- Locul asta e atat de tare! ~ vad un pian ~ Nu se poate... Unde ai fost pana acum? ~ ma apropii cu sfiala de pian, ca si cum ar fi o pisica pe care nu vreau sa o sperii ~

*O urmaresc pe Nina pana la sala de muzica.Ii dau drumul baiatului si incerc sa imi trag rasuflarea, asezandu-ma in genunchi pe podea*
-Off Nina, nu pot face atat de mult efort!*spun respirand greu*
-Imi cer scuze ca te-am tarat pana aici Roberto, e un tic din copilarie asta!

Roberto cade pe jos.... si isi pune mana la ochi.Baga mana in buzunar si nu gaseste cutia de pastile.
-La naiba... unde imi sunt pastilele?

~ ma asez la pian si apas niste clape la intamplare ~
- Asta e sunetul... Atat de perfect...

*Ma uit putin ingrijorata la Roberto*
-Pot face ceva sa te ajut?*il intreb pe baiat, din ce in ce mai agitata*

DUrerea devine ed nesuportat *tipa de durere*
-Unde naiba au cazut pastilele alea.....

*Kuppuru intra pe usa exact in acea clipa cu un tub de pastile in botic si i le aduce baiatului*
-Astea sunt?*intreb eu, simtindu-ma vinovata*

Roberto ia repede flaconul cu pastile si inghite un pumn.
-Deci motanul asta e un erou.

*Kuppuru se alinta pe langa Roberto si incepe sa toarca.*
-Roberto, sigur esti bine?Nu e de glumit cu asta!*spun putin alarmata*
-Apropo, Nina, te rog cauta in pian.Ar trebui sa gasesti niste partituri.Esti renumita in scoala pentru asta si asta e motivul pentru care te-am adus aici.

- Sunt renumita pentru ce? ~ intreb putin confuza. ma ridic putin si incerc sa ma uit in pian ~
- Uuu partituri... Si ce se presupune sa fac cu ele?

Roberto se uita prin camera si vede o chitara.
Se ridica de jos si apuca chitara si incepe sa cante o melodie.

-Citeste!*spun timid*
*Ma opresc o clipa si brusc pe fata imi apare un zambet radios cand il vad pe Roberto cantand*
-Nina...Roberto...*spun in soapta, in timp ce inima mea batea tare si ochisorii mei imi reflectau bucuria sub forma de luminite*

- Eu nu pot reda chestia asta. E total dezaxata partitura. ~ spun hotarata ~

Roberto continua sa cante.*gand:E bine ca nu am uitat sa cant.*

-Atunci...*incep sa umblu cat de repede pot printre foile din ghiozdan si dau peste alte partituri*
-Roberto, stii sa citesti note?*intreb cu speranta in glas*
-Nina, te rog..*ii intind si ei o partitura, privind-o rugatoare*

-Pot si sa scriu note le si visez.
-Deci ce melodie e?

~ iau partitura ~
- Hm... Incerc, dar nu promit nimic. Bine? ~ incep sa apas clapele pianului pentru a reda aceeasi linie melodica ~

Roberto se uita putin pe partitura si isi da seama ce trebuie sa cante.
Si incepe sa cante la chitara.

-Etoo...eu am compus cantecul, deci, sper sa fie bun.Si eu cant la chitara , deci nu e nici o problema.Problema e la Nina.Am si partitura pentru pian, insa sper sa fie bune notele.Nu ar trebui sa fie atat de diferita.*spun foarte emotionata si putin timida*
*Imediat ce incep sa cante, tac si ascult*

ooc:Amy, stii ce ai ascultat azi, pune ce vrei.:o3 Onegai :o3

Roberto inventeaza pe loc si modifica putin melodia.

- Prea complicat. Nu merge... Ce ar fi sa incepeti voi si eu va ajung din urma? ~ ma opresc si ma uit atenta la ei ~

-De ce vorbesti la plural?*ma uit putin ciudat la Nina*
-Si, Roberto, eu am compus cantecul,asa ca o sa canti dupa partitura!Imi cer scuze ca sunt autoritara, insa imi permit sa fac ce vreau in sala asta!*spun pe un ton putin mai aspru, insa vocea mea avea un volum mult prea mic*

Roberto se uita ciudat la ea si incercand sa se rentoarca la partitura rupe o coarda.
-Firar a naibii!!!!!

- Trebuie sa privesc. Nu merge daca incepem toti o data, dar incepem diferit. Eu am retinut partitura, sincronizati-va voi doi si eu incep mai tarziu. Bun?